Cine parcurge din diverse motive şi cu orice mijloc de locomoţie drumul de la Caransebeş la Orşova, drum a cărui începuturi şi legende se pierd 11 negura timpurilor şi pe a cărui pietriş sau colt au călcat atâta amar de vreme iiizderie de neamuri („care cum veniră, cum plecară”, vorba poetului, doar noi Amânând falnici ca stejarii codrilor), cam la 9 km de Caransebeş, de se abate pre stânga către meterezele semeţe ale Ţarcului, trecând prin Valea – imişului fosta Cârpa, la 4 km găseşte satul Bolvaşniţa. Satul are istorie milenară, găzduind azi „gugulani faloşi” cu diverse îcupaţii, dar în special agricultura.
Asupra numelui satului sunt controverse, unele surse susţinând itabilirea etimologiei legată de existenţa unui personaj Bolvan.
Vasile C. loniţă este însă de altă părere, părere pe care o redăm mai os, extrasă din ziarul „Timpul” din Reşiţa:
„Cred că la baza toponimului Bolvaşniţa nu se află nume de persoană ci llimele comun care indică elementul natural, adică prezenţa bulvanilor, niştenilor, dar mai ales, în tema cuvântului propriu, în speţă a toponimului, nu • românescul bulvan sau bolvan, ci întreg numele topic este slav, aşa cum şi Hlinele localităţii Bucoşniţa înseamnă „locul cu fagi”, înrudit cu numele topice Hucov, Bucovăţ, Bucovina, etc.
Prin urmare, Bolvaşniţa înseamnă, datorită semnificaţiei temei (în limba slavă), precum şi sufixului, de aceeaşi origine, „locul cu buşteni”, »'(¡bivalent cu locul de la Şuşdea-Bulvanişle.
