Primaria bolvasnita

primaria_bolvasnita

Noutati

Posturi Vacante

.

Administratie Locala
Compartiment Urbanism

 

 

Informatii publice - compartiment urbanism.

TABEL-CENTRALIZATOR-privind-evidenta-de-eliberare-a-autorizatiilor-de-constructie-la-nivelul-comunei-Bolvasnita

 

 
Informatii Publice

 

2017

 

2016

 

2015

 

 

2014

 

 
Declaratii de avere/interese

 

2015

 

Bogoevici Ianas-Petru (pag 1), Bogoevici Ianas-Petru (pag 2)

Cocarteu  Petru

Ivanis  Maria  Mihaela

Jumanca  Ion (pag 1), Jumanca  Ion (pag 2)Jumanca  Ion (pag 3) 

Jumanca  Vasile

Mihailescu  Adam

Mihailescu Petru

Neagoe Andrei

 

2014

 

Bob Ianasi (pag 1), Bob Ianasi (pag 2)

Bogoevici Ianas-Petru

Dragomir Solomia

Mihailescu  Adam

Mihailescu Petru

Neagoe Andrei

Vornic  Ana

 

2013

 

Bob Ianasi

Bogoevici Ianas-Petru

Cucuruz Filip

Dragomir Solomia

Mihailescu Adam

Mihailescu Petru

Neagoe Andrei

Vornic Ana

 
STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A COMUNEI BOLVAȘNIȚA ÎN PERIOADA 2013-2020

 

                            

                               STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A

                         COMUNEI BOLVAȘNIȚA ÎN PERIOADA 2013-2020

          CAPITOLUL I
 
         INTRODUCERE

        I.1 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

Strategia de dezvoltare regională, ca ansamblu de politici şi strategii ale autorităţilor publice centrale şi locale, elaborate în scopul îmbunătăţirii performanţelor economice ale unor arii geografice constituite în Regiuni de Dezvoltare (care beneficiază de sprijinul Guvernului României,
al Uniunii Europene, al altor autorităţi naţionale şi internaţionale), trebuie să pornească de la nevoile de dezvoltare locală, pe care să le sincronizeze cu cele de dezvoltare naţională.

Strategia de dezvoltare locală a comunei Bolvașnița a fost elaborată în strânsă legătură cu Planul de Dezvoltare Regională al regiunii Vest şi priorităţile identificate de Planul Naţional de Dezvoltare.

După integrarea în Uniunea Europeană, obiectivul general al strategiei de
dezvoltare regională este: Creşterea gradului de atractivitate şi competitivitate al regiunilor prin îmbunătăţirea infrastructurii economice, infrastructurii de transport şi întărirea coeziunii sociale. Obiectivul nu poate fi îndeplinit însă fără înlăturarea disparităţilor intraregionale.

Înlăturarea cauzelor acestor disparităţi presupune la nivel de regiune următoarele priorităţi:

· dezvoltarea şi reabilitarea infrastructurii de transport;

· dezvoltarea mediului de afaceri;

· dezvoltarea rurală;

· dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale.

Strategia de Dezvoltare Regională a Regiunii Vest a identificat prin dezbatere publică 5 obiective specifice:

· Asigurarea suportului de infrastructură pentru dezvoltarea durabilă;

· Dezvoltarea unor produse de marcă regională şi promovarea unor afaceri specifice regiunii;

· Integrarea socio-economică a grupurilor şi comunităţilor dezavantajate;

· Dezvoltarea de reţele parteneriale şi acţiune strategică coordonată;

· Promovarea economiei bazată pe cunoaştere şi formare continuă.

Strategia Europa 2020 adoptată de Consiliul Europei în martie 2010, propune trei priorităţi care se susţin reciproc:

· creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

· creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice și mai competitive;

· creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, care să asigure coeziunea socială și teritorială.

Pentru perioada 2013-2020 Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi
2013-2020-2030 are ca obiectiv strategic: Atingerea nivelului mediu actual al arilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltarii durabile.

În acest scop  au fost identificate patru obiective-cheie:

· Protecția mediului, prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului;

· Echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;

· Prosperitatea economică, prin promovarea cunoașterii, inovării și competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente și bine platite;

· Îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor democratice în slujba păcii, securității și libertății, a principiilor și practicilor dezvoltarii durabile.

I.2  DIRECŢIILE DE  DEZVOLTARE ALE JUDEŢULUI CARAŞ-SEVERIN

Strategia de dezvoltare durabila a judeţului Caraş-Severin în perioada 2007-2013 aprobată prin HCJ nr. 180/26.11.2008 are ca obiectiv general atingerea unei dezvoltări economice şi sociale durabile, care să ducă pe termen lung la creșterea nivelului de trai a populaței și pozitionarea județului Caraș-Severin pe un loc onorabil în ceea ce priveste nivelul de dezvoltare. Principala modalitate de atingere a acestui obiectiv este dezvoltarea prioritară a turismului în judeţul Caraş-Severin şi a altor sectoare de activitate în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile, pentru creşterea calităţii vieţii şi gestionarea raţională a resurselor. Principalele axe strategice şi priorităţi sunt:

Ø  Axa strategică 1 Dezvoltarea turismului

Priorităţi:

· Infrastructura de turism;

· Creşterea competitivităţii sectorului turistic;

· Relansarea sectorului turistic prin dezvoltarea turismului de nişă;

Ø  Axa strategică 2 Infrastructura de transport şi energie

Priorităţi:

· Dezvoltarea infrastructurii de transport rutier;

· Dezvoltarea infrastructurii de transport feroviar;

· Dezvoltarea infrastructurii de transport aerian;

· Dezvoltarea infrastructurii de transport naval;

· Dezvoltarea infrastructurii energetice;

Ø  Axa strategică 3 Competitivitatea economică

Priorităţi:

· Dezvoltarea mediului economic;

· Dezvoltarea activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare;

Ø  Axa strategică 4 Dezvoltarea infrastructurii de utilităţi şi  comunităţii

Priorităţi:

· Dezvoltarea infrastructurii de utilităţi;

. Dezvoltarea infrastructuriide telecomunicaţii, mass-media şi poştă;

Ø  Axa strategică 5 Dezvoltarea potenţialului socio-uman şi asistenţei
sociale

Priorităţi:

· Asigurarea accesului la educaţie şi formarea cetăţenilor judeţului;

· Dezvoltarea sistemului de servicii de sănătate;

· Creşterea gradului de ocupare profesională;

· Dezvoltarea sistemului de cultură, tineret şi sport;

· Dezvoltarea sistemului de asistenţă socială;

Ø  Axa strategică 6 Agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală

Priorităţi:

· Dezvoltarea infrastructurii de acces şi utilităţi în mediul rural;

· Diversificarea şi dezvoltarea activităţilor economice în mediul rural;

· Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin asistenţă specifică în mediul rural;

·Antrenarea populaţiei locale în procesul dezvoltării rurale;

· Dezvoltarea sistemului de asistenţă pentruservicii în agricultură;

Ø  Axa strategică 7 Protecţia mediului

Priorităţi:

· Calitatea apelor;

· Gestiunea deşeurilor;

· Reducerea riscului de producere a fenomenelor periculoase;

· Calitatea aerului;

· Cadrul natural;

· Zonele verzi.

I.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ DURABILĂ

Comunităţile României traversează începând cu anul 1990 perioade de profunde transformări, iar după aderarea la Uniunea Europeană acestea s-au confruntat cu reale provocări în domeniul dezvoltării durabile.

În contextul actual, elaborarea de strategii locale de dezvoltare durabilă, bazate pe valorificarea resurselor naturale şi umane este imperios necesară, deoarece acestea reprezintă instrumente deosebit de utile în programarea proiectelor investitionale, tinând cont de necesităţile generaţiilor viitoare și pentru atragerea resurselor financiare europene și guvernamentale necesare implementării acestora.

Resursele umane, financiare, materiale și naturale sunt limitate. Modul în care sunt gestionate pentru a răspunde intereselor comunității este esențial pentru dezvoltarea locală. În acest sens, elaborarea unei strategii dă sens dezvoltării locale și asigură coordonarea tuturor inițiativelor actorilor locali publici și privati pentru o perioadă medie (2013-2020).

Termenul dezvoltare durabilă rurală cuprinde toate actiunile îndreptate către îmbunătățirea calității vieții populației, pentru păstrarea peisajului natural și cultural și care asigură dezvoltarea durabilă a spațiilor rurale, conform condițiilor și specificului locurilor. Dezvoltarea durabilă presupune dezvoltarea durabilă în plan economic, în plan ecologic și în plan social.

Strategia de dezvoltare locală a comunei Bolvașnița are la bază priorităţile şi  măsurile de dezvoltare ale judeţului, propunându-şi însă reducerea disparităţii social-economice la nivel judeţean şi regional dintre această zonă şi celelalte zone mai dezvoltate.

Dezvoltarea durabilă a localităţii Bolvașnița este posibilă prin valorificarea potențialului natural, prin implementarea de proiecte-măsuri grupate pe axe strategice de acțiune, după un calendar stabilit, concomitent cu indentificarea resurselor financiare necesare. Strategia locală durabilă, asumată de
autoritatea locală reprezintă demersul necesar alocării fondurilor pentru implementarea proiectelor stabilite, fie cofinanțate din fonduri  europene, fie realizate integral din resurse locale.

Dezvoltarea locală durabilă a comunei Bolvașnița presupune implementarea unui set măsuri şi acţiuni specifice în sectoarele prioritare care să conducă la îmbunătăţirea potenţialului economic şi social al comunei.

Acest obiectiv poate fi atins prin măsuri integrate ce presupun investiţii în:

· reabilitarea infrastructurii de transport, a căilor de comunicaţie locală, de acces spre zonele agricole şi spre obiectivele turistice;

· reabilitarea şi dezvoltarea rețelelor de utilităţilor publice;

· amenajarea și semnalizarea zonelor publice cu valoare turistică şi istorico-culturală;

· dezvoltarea infrastructurii de afaceri;

· dezvoltarea infrastructurii sociale;

· dezvoltarea de proiecte care să răspundă nevoilor de locuri de muncă etc.

I.4 NECESITATEA IMPLEMENTĂRII UNEI STRATEGII DE DEZVOLTARE LOCALĂ

Elaborarea strategiei presupune parcurgerea unor etape, pornind de la evaluarea stării economico-sociale, a nevoilor, problemelor, resurselor, serviciilor și facilităților existente, a oportunităților și riscurilor, urmată de stabilirea obiectivelor strategice de dezvoltare și a proiectelor-măsuri, prioritizarea acestora și previzionarea resurselor financiare necesare.

Analiza stării social-economice pornește de la evaluarea potențialului natural al zonei, în special cel turistic, a infrastructurii de utilități, infrastructurii serviciilor sociale, resurselor demografice și a forței de muncă, gradului de dezvoltare economică etc.

Pe baza stării social-economice se realizează analiza SWOT, iar ulterior prin transformarea punctelor slabe în obiective de dezvoltare strategică se stabilesc măsurile - proiecte de dezvoltare, grupate pe axe strategice:

· infrastructură şi utilităţi publice,

· mediu de afaceri și turism,

· infrastructura mediului,

· infrastructură social-culturală

· administraţie publică.

Implementarea măsurilor integrate pentru realizarea obiectivului general al dezvoltarii locale, implică o strategie de dezvoltare locală elaborată participativ, care să reflecte cât mai fidel nevoile, opţiunile şi deciziile comunității, precum şi disponibilitatea acesteia de implicare în rezolvarea problemelor comunităţii.

Această strategie reprezintă un document de planificare absolut necesar în perspectiva dezvoltării locale, obiectivele de dezvoltare  strategică și proiectele-măsuri propuse au la bază oportunitățile de dezvoltare.

Strategia de dezvoltare locală reprezintă totodată un document de referinţă pentru accesarea diverselor programe de finanţare comunitare.

Aceasta reprezintă, de asemenea, un instrument pentru planificarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea măsurilor-proiecte stabilite pentru dezvoltarea locală pe termen mediu, necesar autorităţii locale pentru planificarea și gestionarea resurselor  în conformitate cu exigenţele Uniunii Europene.

CAPITOLUL II

ANALIZA SOCIO-ECONOMICĂ A COMUNEI BOLVAȘNIȚA

II.1 SCURT ISTORIC

Localitatea Bolvașnița aşezată  la interferenţa culoarului de jos al Timişului cu muntele, pe valea Bolvaşniţa a beneficiat, atât de terenuri fertile, cât şi de pajişti alpine, fapt ce i-a determinat  istoria.

În epoca bronzului locuirea umană pe teritoriul aşezării se confirmă. Bolvaşniţa făcea parte din grupul cultural Balta Sărată, numit aşa  după cartierul Caransebeşan unde a fost descoperit orizontul arheologic.

Un sondaj arheologic efectuat în anul 1966 confirmă la Bolvaşniţa existenţa unei aşezări romane. Polihistoricul Francesco Griselini în a sa « Încercare de istorie naturală a Banatului Timişan » aminteşte despre descoperirea unor obiecte de aur, prezenţa spălatorilor de aur din râu a fost o realitate timp de milenii, ca urmare şi prelucrarea aurului în zonă nu era o raritate.

În „Dicţionarul istoric"  publicat  de Coriolan Suciu apare în 1376 o localitate BALASNICHA, pe care acesta o indică ca fiind Bolvaşniţa de azi, în timp ce restul izvoarelor indică anul 1447 drept prima atestare documentară.

Denumirile sub care apare satul medieval sunt variante ale acestei forme de bază ( Bolwosnycze  în 1447, Balwasnicza  în 1453, Bolvasnicza  în 1495, Bolwasnicha  în 1480 şi 1515, Bolwasnyczy  în 1525 şi 1531, Bolwasnycha  în 1561, Bolvasnitza în 1582, Bolvasnicza  în 1690, Bolvasniz în 1738, Bolvasnica  în 1896 şi forma maghiarizată Bolvas, folosită  între 1898 şi 1918).

Cea dintâi atestare documentară despre localitatea Vîrciorova datează din 29 noiembrie 1433, când aparținea lui Nicolae Bizerea. Localitatea era una dintre vechile proprietăți ale familiei Bizerea, de origine românească.

Conform unui document din 30 martie 1447 Bolvaşniţa era o localitate  aflată în stăpânirea unui nobil: Luca. Iniţial Bolvaşniţa a fost un sat liber, iar cu timpul a ajuns să fie condus de un cnez. Participarea cnezilor bănăţeni la luptele antiotomane din  vremea lui Iancu de Hunedoara a
accelerat  procesul de ieşire din indiviziunea funciară.

Un alt document datat 11 februarie 1515, o  raritate în  practica donaţiilor regale din tot cuprinsul  evului mediu reprezintă o donaţie de pământ făcută unei fete din mică nobilime, care pentru intrarea in posesie avea nevioe de  aprobarea oligarhiei. În anul 1658 dispare Comitatul Severinului, adică acel Banat de Lugoj - Caransebeş, iar in zona este încadrată ca sangeac în paşalâcul de Timişoara.

Între anii 1699 şi 1716 se reinstalează sangeacul de Caransebeş, iar în dorinţa de a avea o populaţie stabilă şi doritoare de a-şi apăra psesiuniule, sultanul otoman   publică decrete imperiale  in anii 1690 şi 1695, prin care introduce reforma agrară, prin care ţăranii bănăţeni au devenit stăpânii pământului pe care-l lucrau de veacuri, inclusiv locuitorii Bolvaşniţei au beneficiat de această reformă.

Cu prilejul conflictelor din ultimul deceniu al veacului al XVII există o mărturia contelui Luigi Ferdinando de Marsigli, călător prin Banatu peste un deceniu şi bun cunoscător al realităţilor de aici, care notează localităţile bănăţene în aşa numită "Conscriptio Districtuum", conscripţie a districtelor, iar în districtul Caransebeş figurează şi satul Bolvasnicza.

Din perioada administraţiei imperiale directe datează şi împărţirea administrativă a teritoriului pe districte, Bolvaşniţa făcând tot timpul parte din districtul Caransebeş, iar din 1761 când districtul a fost împărţit în "proces-sus", Bolvaşniţa a făcut parte din districtul şi procesul Caransebeş. Pe harta Mercy, din anii 1723-1725, localitatea Bolvaşniţa apare în districtul Caransebeş, fiind locuită de români. Pe 23 noiembrie 1745 Bolvaşniţa este amintită în acelaşi district Caransebeş

În anul 1890 Bolvaşniţa era o aşezare mică, cu 730 locuitori, aflată în comitatul Caraş-Severin, pretura Caransebeş, iar oficiul poştal era la Mehadia. Exista o singură firmă şi anume cârciuma lui Toma Stirban. În localitate îşi mai desfăşura activitatea şi o firmă a lui A. Brody.

Numele oficial al aşezării până la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost Bolvasnicza, iar din 1898 când oficilialităţile maghiare au procedat la maghiarizarea localităţilor nemaghiare în topică maghiară, Bolvaşniţa a devenit BOLVAS, nume oficial până la 1918.

În timpul primului război mondial, 1914, locuitorii Bolvaşniţei îşi vor da şi ei obolul de sânge prin tinerii ce sunt înrolaţi în regimentele de linie austro-ungare. Acestui efort, îi stă mărturie monumentul ridicat în mijlocul localităţii, chiar în faţa bisericii, care consemnează numele eroilor din primul război mondial.

În toamna anului 1918, românii bănăţeni îşi cer drepturile: unirea cu ţara. În fiecare sat, dascălii şi preoţii cheamă lumea la adunări în care sunt explicate dorinţele bănăţenilor şi trimise spre centralizare la preturi, în cazul Bolvaşniţei acesta era Caransebeşul. Bolvaşniţa îşi desfăşoară propria sa adunare locală, alege un delegat pentru Adunarea Electorală din Caransebeş, care votează delegaţii la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. Situaţia militară de la sfârşitul războiului aduce în Banat trupele coloniale franceze, apoi pe cele sârbeşti, abia în vara anului 1919 administraţia românească se instalează definitiv aici. Bolvaşniţa va face parte din judeţul Caraş-Severin până la 1926, apoi din judeţul Severin.

La desfiinţarea graniţei militare bănăţene, foştii grăniceri au primit jumătate din pădurile aflate pe teritoriul fostelor regimente. Între anii 1872 şi 1879 aceste bunuri au fost administrate de Comunitatea regimentară, iar la 24 august 1879 se înfiinţează Comunitatea de Avere din Caransebeş, care preia administrarea acestui patrimoniu comun. Conform statulului, Comunitatea era o proprietate privată exclusivă a foştilor grăniceri şi a descendenţilor acestora, avînd ca membrii 94 de comune din fostele preturi: Caransebeş, Teregova, Orşova şi Bozovici. Comunitatea a primit un
domeniu care a crescut până la 253.000 jugăre. Domeniul forestier era pe teritoriul a 71 de comune, restul beneficiind de proprietatea comună. Păşunatul era cel mai important, fiind sursa principală de venit a locuitorilor.

II.2. POZIȚIA GEOGRAFICĂ

Situat în partea de sud-vest a României, judeţul Caraş-Severin se învecinează la nord-vest cu judeţul Timiş, la nord-est cu judeţul Hunedoara, la est cu judeţul Gorj, la sud-est cu judeţul Mehedinţi, în partea de vest cu Republica Serbia şi Muntenegru, pe o lungime de 70 km, iar în partea de sud-vest cu fluviul Dunărea, pe o lungime de 64 km.

Judeţul Caraş-Severin este situat între următoarele puncte extreme:

în nord - vârful Rusca (45°40'10" lat. nordică şi 22°26'15" long. estică); în sud - dealul Capriva (44°35'20" lat. nordică şi long. estică); punctul cel mai vestic se găseşte la nord-vest de localitatea lam (45°1'10 lat. nordică şi 21°21'40" long. estică); punctul cel mai estic este Vf. Scărişoara (45°25'00" lat. nordică şi 22043'30" long. estică).

Localităţile extreme sunt:

în nord - Ruschiţa (45°38'30" lat. nordică şi 22°25'00" long. estică); în sud - Cozla (44°37'30" lat. nordică şi 22001'00" long. estică); în vest - Socol (44°51'30");

Comuna Bolvaşniţa alcatuita din doua sate, satul Bolvasnita si satul Vîrciorova, se învecinează la nord cu comuna Turnu-Ruieni, spre nord-est cu comuna Zăvoi, spre est cu comuna Teregova, spre sud cu comunele Armeniş şi Slatina-Timiş, spre vest comuna Bucoşniţa şi comuna Buchin.

Localitatea Bolvaşniţa se învecinează la nord cu satul Turnu-Ruieni, la nord-est cu satul Borlova, la est cu satul Vârciorova,apartinător comunei Bolvașnița, la sud cu satul Vălişoara, la vest şi nord-vest cu satele Valea-Timişului şi Zlagna.


Localitatea se compune dintr-o stradă principală lungă de 1100 m, arcuită înspre sud, paralelă cu albia râului Bolvaşniţa, ce curge pe direcţia est-vest.

Din strada principală se ramifică şase uliţe laterale, trei înspre malurile râului şi trei înspre şesul Bolvaşniţei, lungimea acestora fiind de 800 m, lungimea desfăşurată a satului fiin de 1900 m.


Strada principală este în totalitate betonată sau asfaltată, are 16 m între fronturi, cu trotuare betonate în faţa caselor şi rigole între acestea şi acostamentul principal pentru scurgerea apelor pluviale.

Uliţele laterale sunt din pământ pietruit cu trotuare laterale betonate, neexistând pe acestea rigole pentru scurgerea apelor pluviale, distanţa între fronturi fiind de 8 m.

Majoritatea caselor sunt noi sau construite după anul 1950, specifice Banatului de munte, cu poartă de intrare, cu subpoartă pentru acces (şopru mare) şi curte interioară.

Casele sunt predominant din cărămidă arsă, cu planşeu din lemn sau beton armat, şarpantă din lemn şi învelitoare din ţiglă ondulată

Localitatea Vîrciorova se învecinează cu următoarele localități: la nord-est cu satul Borlova, la nord-vest cu satul Bolvașnița, la vest cu satul Vălișoara, la sud cu satul Ilova, iar în partea muntoasă de sud-est cu satul Feneș. Încă din vechime, dar și în prezent, locuitorii satului Vîrciorova au știut și rețin cele trei puncte de hotar, numite de vîrcioroveni "Mohile", unde se întâlnesc teritoriile a trei localități: Mohila de pe culmea dealului Dăleașa (Vîrciorova-Bolvașnița-Vălișoara), Mohila de pe ogașul Ciurila (Vîrciorova-Bolvașnița-Borlova) și Mohila de la Fântâna Rece (Vîrciorova- Vălișoara – Ilova). Se poate presupune că hotarele satului Vîrciorova au fost conturate cu 1000 de ani în urmă, atunci când zona Banatului constituia Voievodatul condus de Glad (posibil Vlad), apoi de către urmașul său Ahtum, având centrul la Cenad (pe Mureș).

Altitudinea medie este de circa 324 m, pe dealurile submontane înalte se situează poienile: Măgura, Dobreasca, Postoleu, Barbur, Pojorâta, Povii, Zbăg. În perimetrul țarinii, dealurile sunt brăzdate de obrațe și căi de acces spre sălașele și livezile gospodarilor. Izlazul comunal are o parte neîmpădurită și o parte împădurită, constituind o bogăție pentru pășunatul animalelor vara și pentru asigurarea lemnelor de foc iarna.

Dealurile înalte ale Vîrciorovei sunt acoperite de "pădurea mare" ce aparține Ocolului Silvic din Caransebeș. În această zonă sunt situate poienile, unele proprietate privată (Măgura, Pojorâta, Zbăgul, etc.), iar altele proprietate comună (Văratica, Padeșul, Strigoniul, etc.).

Muntele vîrciorovenilor se situează la izvoarele râului Bistra Mărului, pe panta nordică a vârfului muntelui Țarcu (2189 m). Accesul spre și dinspre munte este asigurat de fâșia de teren denumită
Plai, care venind dinspre Caransebeș, traversează țarina, izlazul și pădurile Vîrciorovei, ajungând la Poiana Padeș și la Izvorul  Fântânele. Apoi, prin poienile Goleș și Strigoni ajunge în marginea golului de munte, la Cuntu și mai departe spre Dunga Gropii, de lângă Vârful Țarcu. De aici, plaiul se continuă spre "munții mari": Retezat, Gugu, Godeanu, Baicu.

În lungul apelor curgătoare de pe teritoriul satului Vîrciorova au fost aduse de viituri pietre și bolovani de dimensiuni apreciabile, din rocă dură, provenite din surparea în decursul timpului a stâncilor și a dealurilor stâncoase, piatra de pe văi și ogașe  constituind încă din cele mai vechi timpuri, materialul pentru construcția bordeielor, a sălașelor și a caselor, pentru pietruirea drumurilor, etc.

II.3 CADRUL NATURAL

Relief

Din punct de vedere geografic, judeţul Caraş-Severin are un relief preponderent montan: 65,4% relief muntos, 16,5% relief depresionar, 10,8% dealuri şi 7,3% câmpii. Zona muntoasă este reprezentată de Munţii Banatului în a căror componenţă intră: Munţii Ţarcului, Cernei, Muntele Mic (în est), Munţii Semenic, Aninei şi Dognecei (în vest), Munţii Locvei şi Almăjului (în sud). Dealurile au o răspândire limitată, cele mai importante fiind dealurile Bozoviciului, Oraviţei, Doclinului şi Sacoş-Zăgujeni, iar câmpiile ocupă de asemenea o suprafaţă redusă, fiind reprezentate de Câmpia Timişului, Moraviţei şi Caraşului.

Relieful comunei Bolvașnița prezintă o interesantă variatiune predominand muntii de un pitoresc deosebit. Munţii satului au avut şi au un rol important în viaţa economică  a acestuia. Întrucât izlazul satului are o întindere relativ mică, a cărui iarbă dispare aproape în totalitate în perioadele secetoase ale verii, iar singura sursă  de apă rămâne râul Bolvaşniţa, crescătorii de animale (oi, cai, vaci) de la începutul verii şi până  spre mijlocul urcă sus în munte, unde iarba este deasă  şi fragedă, nu păleşte, iar izvoarele se revarsă  cristaline.

Terenurile muntoase atribuite satului Bolvaşniţa se află în masivul muntos Ţarcu, care ocupă  partea de nord-vest a Carpaţilor Meridionali. Masivul Ţarcu este mărginit la vest  de Depresiunea  Caransebeşului, în care Şesul Bolvaşniţei pătrunde în culoarul Timişului. În partea de nord, Munţii Ţarcu sunt limitaţi de culoarul depresionar  al Bistrei – care face legătura între depresiunile Caransebeş şi Haţeg, despărţindu-i de Munţii Poiana Ruscă. Punctul cel mai înalt este  Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei (699 m). Spre  nord-est, Valea Râului Mare (Râul Şes) desparte Munţii Ţarcu de Munţii Retezat, iar spre sud-est văile Râului Şes şi Hideg îi despart de Munţii Godeanu şi  în parte de Munţii Cernei.

Zona muntoasă a teritoriului localității Vîrciorova este delimitată de "pădurea de margine", unde predomină coniferele. Această zonă, ce aparține de muntele Țarcu, este cu ogașe, văi și " fețe " destul de abrupte, cu multe grohotișuri și " cleanțuri ", dar și cu minunate izvoare de apă.

În cuprinsul Munţilor Ţarcu se disting şapte subunităţi: masivul Ţarcu (din care fac parte şi munţii aferenţi satului Bolvaşniţa), masivul Baicu, Masivul Bloju, Masivul Muntele Mic, Munţii Pleșei, Munţii Hidegului, Munţii Bistrei şi Depresiunea Poiana Mărului. Munţii Ţarcu sunt mărginiți din toate părţile de pante abrupte, limitele le  formează: Valea Hidegului, Văile Scheiului şi Şuculeţului, Valea Şucului şi izvoarele Cuntului. Cele mai mari înălţimi reprezintă câteva proemineţe ale unei platforme larg vălurite ce modelează masivul: Vf. Căleanu (2196 m), Vf. Bodea (2141 m), Vf Ţarcu (2190 m). De jur împrejurul platoului se rânduiesc căldări glaciare ca: Groapa Ţarcului şi Căleanului, Groapa Suculetului în nord, Groapa Scheiului şi a Sălătrucului înspre est. Din Vârful Scheiul arcuieşte spre est şi apoi sud, Culmea Prislopului (Sălătrucului), făcând legătura cu Munţii Godeanului.

În Munţii Ţarcu păşunile constituie o adevărată bogăţie, fapt care explică  păstoritul intens. Stânele sunt foarte dese, în unele părţi ele se găsesc la o depărtare de numai 1-2 km între ele. Numele „Ţarcu" îşi găseşte explicaţia tocmai în existenţa aici a numeroase stâne. Vârful muntelui Țarcu are cota    2189 m, iar Vârful Căleanu 2190 m.

Deasupra văilor ce adăpostesc Munţii, înspre răsărit străjuia ca un zid imens de cetate, culmea Godeanu-Moraru-Gugu, din care pleacă spre Râul Şes văi cu povârnişuri ameţitoare. Numele de „gugulan", se datorează tocmai faptului ca au munte pentru păşunat deasupra cărora domină  ca
o căciulă  dacică  Vârful Gugu ( 2291 m), cu legendele uluitoare despre zeul dacic Zamolxe (aproape de vârful acestuia se află  peştera şi piatra lui Zamolxe – denumirea de „Gugu" provenind de la Kogaion, muntele sacru al dacilor). Până  în 1960t, pe munţii satului Bolvaşniţa erau 7 stâne, azi mai sunt funcţionale doar două.

Luncile se întind în imediata vecinătate sudică a albiei majore a Râului Bolvaşniţa, de o parte şi de alta a drumului judeţean Valea Timişului – Vîrciorova.     Zăvoaiele sunt practic albia majoră a râului Bolvaşniţa pe malul drept al acestuia, malul stâng fiind o platformă mult mai înaltă pe care se întind alte terenuri aparţinătoare satului. Se învecinează la est cu zăvoiul izlaz al acestuia, la vest se învecinează cu zăvoaiele aparţinătoare satului Valea Timişului, la nord cu luncile satului, iar la sud cu albia minoră a râului Bolvaşniţa.

În mijlocul zăvoaielor se află izvorul „Bobanul", un izvor cu curgere lentă, creând un lăculeţ cu o lăţime de maxim 4-5 m, străjuit de anini. Până prin anii 70 ai secolului trecut, apele foarte reci ale acestuia au fost populate cu peşte.

Bălcinile sunt terenuri amplasate între lunca nordică şi dealul Şuşarelor, fiind delimitate de luncă printr-un drum accesibil animalelor şi utilajelor agricole. La est se învecinează cu săliştile satului, fiind delimitate de acestea prin drumul Vârtoapelor, la vest de  terenurile similare ale satului Valea
Timişului, la nord de Dealul Şuşarelor, iar la sud de lunca satului.

Dealul Şuşarelor (357,4 m)se află în partea nord-vestică a satului, ca o culme ce porneşte de deasupra satului Valea Timişului, cu orientare vest-est, paralelă cu drumul judeţean ce leagă Valea Timişului de Vîrciorova şi continuă spre est cu Dealul Vârtoapelor.

Valea Sărovei este o vale rectilinie pe direcţia est-vest, paralelă cu cea a râului Bolvaşniţa. Se formează din Culmea Ogaşului Mare Vârful Crâsta şi se termină în lunca Timişului. Se învecinează la est cu Culmea Crâstelor, unul din cele mai înalte puncte ale satului (421 m), culme care este obârşia Ogaşului Mare, a Văii Sărova, a terenurilor „Valea Bonii", Ogaşului lui Marian, Crâstei. La vest, Valea Săroavei se învecinează cu satul Valea Timişului, la nord cu Plaiul Mare (care vine de la Caransebeş, peste Dealul Românata, urca în Culmea Crăstelor, coboară spre albia pârâului Bolvaşniţa, pe care o traversează, continuând pe plaiul Vârciorovei spre Ţarcu), plai de transhumanţă a turmelor de oi din zona Caransebeşului spre munte, iar la sud cu Vârtoapele

Vârtoapele, terenuri cu orientare sudică, se situează deasupra părţii nordice a vetrei satului, se învecinează la est cu valea Bonii, la vest cu Dealul Şuşarelor, la nord cu Valea Sarovei, iar la sud cu Săliştele

Valea Bonii cu o perfectă formă de amfiteatru roman (remarcată şi de academician Constantin Daicoviciu), cu deschiderea înspre sud, se învecinează la est cu Şeroniul, la vest cu Vârtoapele, la nord cu Valea Sarovii şi parte din izlazul adiacent Ogaşului Mare, iar la sud cu Săliştele.

Seroniul amplasat deasupra satului, în partea nordică  se învecinează la est cu Ogaşul Mare şi izlazul adiacent acestuia, la vest cu Valea Bonii, la nord cu Culmea Crâstei, iar la sud cu Săliştele.

Plesâul se învecinează la est cu izlazul şi dealurile Vîrciorovei, la vest cu terenurile Vălişorenilor şi Cârpenilor, la nord cu Strâminoasa, Dealul Vâlişorii şi Dealul Grânciorului, iar la sud cu Dealul Mic, Coasta Ungurului şi Valea Lupului.

Strâminoasa amplasat deasupra părţii sudice a văii Plesaului se învecinează la est cu Dealul Vălişorii, la nord cu Plesâul, iar la sud cu Vălişoara.

Dealul Vălişorii (386,5 m) este situat în partea sudică a satului, la hotarul dintre pământurile Bolvaşniţei şi cele ale Vălişorii, străjuie în mare parte sudul văii Plesâului.

Dealul Grâncierului, situat în partea sud-estică a satului, face parte din cele mai înalte locuri ale satului.

Dealul Ungurului este culmea de deal ce delimitează partea dreaptă a văii Plesâului, deasupra şi în continuarea Dealului Mic.

Dealul Mic este o culme ce domină partea nordică a văii Plesâului, pornind din şesul Bolvaşniţa şi urcând domol spre Dealurile Vârciorovei.

Valea Lupului coboară în direcţia nord-sud, spre Plesâu.

Fântânile lui Ban sunt grădini împrejmuite, situate deasupra şesului izlaz al Bolvaşniţei, în partea sudică a acestuia. Practic sunt două locuri diferite, care au acelaşi nume, despărţite printr-o limbă de izlaz, cunoscută sub denumirea de Valea Petrichii.

Poienile sunt terenuri situate în partea estică a satului, după terminarea vetrei acestuia, pe partea dreaptă a drumului spre Vârciorova.

Ogaşul Hâns este o vale cu orientare sud-nordică, ce se termină în drumul spre Vârciorova, delimitând pământurile Bolvaşniţei de ale Vârciorovei.

Dealurile neîmpădurite din vecinătatea localității Vîrciorovei au vârfuri cu următoarele cote aproximative: Vârful Șesului 423 m, Vârful Plaiului 557 m, Vârful Grinceriului 452 m, etc. Cotele maxime ale dealurilor împădurite sunt: Vârful Chiciora 575 m, Măgura 978 m, Pojorâta 1036 m, Vârful Pelșa 1443 m,etc.

Clima

Clima judeţului este continental-moderată cu nuanţe sub-mediteraneene, subtipul climatic bănăţean caracterizându-se prin circulaţia maselor de aer atlantic şi prin invazia maselor de aer mediteranean, ceea ce conferă caracter moderat regimului termic, cu frecvenţe perioade de încălzire în timpul iernii, cu primăveri timpurii şi cantităţi medii de precipitaţii relativ ridicate.

Temperatura medie a iernii are valori ceva mai ridicate decât în zone din ţară situate la aceeaşi altitudine. În lunile de vară, temperaturile medii sunt în continuă creştere, dar mai moderate de la o lună la alta, comparativ cu lunile de primăvară.

Analizând temperatura medie pe anotimpuri se constată că iernile sunt relativ aspre în regiunile muntoase (la Cuntu - 3,4 grade C, Semenic - 4,8 grade C, iar pe Ţarcu - 8,3 grade C), în timp ce la Caransebeş şi Oraviţa se înregistrează valori pozitive.

Anotimpul de vară este în general moderat, comparativ cu cel de iarnă în regiunea muntoasă, temperatura crescând treptat în depresiuni: Oraviţa (20,1 grade C), Bozovici (18,8 grade C), Caransebeş (20,1 grade C). Clima în Defileul Dunării este sub mediteraneană, caracterizată printr-o temperatură medie anuală mai ridicată decât în restul tării: 10-11 grade C, iar la Orşova 11,8 grade C cea mai ridicată valoare din ţară. Temperatura medie a lunii ianuarie variază între 0 şi -1 grad C, iar cea a lunii iunie între 21-23 grade C.

Valoarea maximă a temperaturii înregistrată în judeţ a fost de 44,9 grade C în anul 1946, iar cea minimă a fost de - 32,2 grade C înregistrată în anul 1929.

Clima este destul de blândă, făcând trecerea de la deal la câmpie, cu oarecari influenţe mediteraneene; toate fenomenele naturale – vânturi, ploi, zăpezi, cutremure – sunt atenuate şi se
manifestă blând faţă de cele din teritoriile învecinate.

Cantitatea medie anuală de precipitatii este de 1000-1200 mm. În iunie, luna cea mai ploioasă, cad 100-120 mm, iar în ianuarie numai jumătate din această cantitate, 50-60 mm. Numărul de zile ploioase este, în medie,de 140, iar al celor cu ninsoare 20-30. Stratul de zăpadă durează aproximativ 80 de zile anual.

Caracterizarea generală a climatului este determinată în general de regimul termic, eolian şi pluviometric.

Aşezarea geografică  a satului Bolvaşniţa, în sud-vestul ţării, în Culoarul Timiş-Cerna, altitudinea redusă (vatra satului se află situată intre 280 şi 300 m),  determină un climat temperat-continental, cu influenţe submediteraneene, caracteristic sud-vestului României. Predominantă este circulaţia vestică, încărcată cu mase de aer polare, sau tropicale şi maritime, ceea ce determină ierni blânde şi veri călduroase, cu un grad ridicat de instabilitate termică şi averse de ploaie.

Pe suprafeţele extinse de pajişti şi versanţii cu orientare diferită s-a format un topoclimat specific, un topoclimat de pajişte şi de versant semiumbrit.

Datorita lipsei unei staţii meteorologice în comună, dar având în vedere distanţa mică între satul Bolvaşniţa şi municipiul Caransebeş (10 km în linie dreaptă faţă de staţia meteorologică) au fost prelucrate datele de la Staţia Meteorologică Caransebeş ţinând seama de gradientul termic vertical de 0,5º - 0,6ºC la o sută de metri.

Durata de strălucire a Soarelui, cu o importanţă semnificativă în condiţionarea evoluţiei regimului de căldura şi lumină, depinde de circulaţia generală a atmosferei, pe de o parte şi de condiţiile geografice locale de pe altă parte. Durata medie multianuală de strălucire a Soarelui este în jur de 2000 ore (2013,6 ore la staţia meteorologică Caransebeş) în timp ce luna cea mai favorabilă din acest punct de vedere este august (268,5 ore), iar luna cu durata cea mai scăzută de strălucire este decembrie (70,5 ore).

Temperatura aerului este unul dintre cei mai importanţi indici meteorologici, fiind determinată de un complex de factori, dintre care un rol hotărâtor îl are radiaţia solară.

Au fost înregistrate valori extreme absolute de temperatură: maxima absolută (39,6ºC în 4 iulie 2000) și minima absolută (-22ºC în 26 ianuarie 2000).

Frecvenţa zilelor cu diferite caracteristici:

· Zilele cu îngheţ, respectiv zilele cu temperatură sub 0 C, se produc în intervalul octombrie – aprilie au cea mai mare pondere în luna ianuarie.Numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 91 de zile pe an ;

· Zilele de iarnă, respectiv zilele cu temperatură maximă de 0 C, apar în intervalul noiembrie – martie (20 zile/an), având o pondere mult mai scăzută în comparaţie cu zilele de îngheţ ;

· Zilele de vară (temperatura maximă – peste 25 C) sunt frecvente în intervalul aprilie – octombrie, fiind aproximativ 89 zile/an;

· Zilele tropicale (temperatura maximă – peste 30 C) sunt puţin frecvente, 26 zile/an şi se produc în intervalul mai – octombrie, mai ales în iulie şi august.

Cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice este de 700,5 mm.

Se înregistrează un maxim vara, în luna iunie (102,6 mm) şi un minim iarna, în luna ianuarie (28,8 mm), ceea ce este caracteristic regimului temperat continental. Astfel,  vara este cel mai ploios anotimp, cu 34,2 % din cantitatea anuală, iar iarna este cel mai uscat, cu doar 15,9 %.

Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii solide este de 26 pe an. Stratul de zăpadă se menţine puţin, deoarece acesta rezistă doar în zilele cu temperaturi sub 0ºC, numărul mediu al zilelor cu sol acoperit de zăpadă fiind de 30,7 pe an.

Ceata este un fenomen mai puţin caracteristic, care are o frecvenţă mare în anotimpul rece (2-8 zile pe lună), în restul anului apărând doar izolat, 1-2 zile pe lună. Media anuală este de 14,5 zile cu ceaţă.

Vântul ia naştere în urma încălzirii diferite a suprafeţei terestre, urmărind echilibrarea contrastelor termice. Ciclonul mediteraneean, încărcat cu mase de aer calde şi umede acţionează în anotimpul rece, determinând precipitaţii abundente, mai ales în lunile decembrie şi ianuarie, iar ciclonul islandei acţionează tot timpul anului. Direcţia maselor de aer este însă modificată de prezenţa masivelor muntoase: Munţii Ţarcu şi Semenic. Direcţia dominantă a vântului este sud-estică, cu o frecvenţă de 15,9% anual. Iarna, circulaţia sudică are o frecvenţă de 19,2 %, iar vara scade la 8,1%. Viteza medie anuală este de 1,5 m/s. Numărul zilelor în care viteza vântului este mai mare sau egală cu 11m/s, este de 8,7 zile pe an; iar numărul zilelor în care viteza vântului este mai mare sau egală cu 16m/s este de 1,3 zile pe an.

Tot datorită existenţei masivelor muntoase,  se formează brizele de munte, active mai ales în timpul verii, cu diverse denumiri locale: Vântul de la Munte, Vântul Mare, Vântul din Vale, Vântul Rău.

o   "Vântu ăl Mare" bate puternic dinspre sud-vest pe culaorul Timișului, aducând vara ploi bogate și iarna viscole de zăpadă, cu nămeți. În general, vântul este un vânt cu aer cald, provenind de la Marea Mediterană și Marea Adriatică.

o  "Vântu de la Vale " sau  „Vântu ăl Mic ", bate dinspre nord-vest mai rar și mai domol, în zilele de iarnă, de primăvară și de toamnă, aducând zile geroase și cu ninsori iarna, respectiv zile reci și umede primăvara și toamna.

o  "Vântu Vârfului" este vântul care bate dinspre vârful muntelui Țarcu, resimțit sub formă de briză în zilele de vară, după lăsarea serii. Se spune că acest vânt "sparge " norii din zonă și aduce vreme bună pentru a doua zi.

Dintre fenomenele meteorologice care pot avea un caracter de risc se pot enumera: grindina, îngheţul şi dezgheţul timpuriu, bruma, stratul de zăpadă.

Grindina nu se produce în fiecare an, are o frecvenţă redusă, în ultimele două decade înregistrându-se sub 20 de cazuri. Se produce în intervalul aprilie-august, iar durata medie este de 15 minute.

Stratul de zăpadă poate prezenta intervale critice, când influenţa lui negativă poate provoca pagube: intervalul riscului de toamnă, când ninsorile cele mai timpurii pot produce strat de zăpadă, fiind asociate cu răciri intense şi fenomene de îngheţ și intervalul riscului de primăvară, fie din topirea stratului de zăpadă, fie din ultimele ninsori. Acesta se manifestă fie prin îngheţ asupra culturilor, prin inundaţii etc.

Îngheţul şi bruma pot avea aspect de risc climatic atunci când surprind culturile creând degerături
ce pot afecta întreaga recoltă. Deşi numărul mediu al zilelor cu îngheţ este de 91 pe an, numărul zilelor cu brumă este mult mai mic, r 35,2 zile/an. Perioada de apariţie a brumei este octombrie – aprilie, luna cu cele mai frecvente zile cu brumă este ianuarie (7,5 zile/an).

În concluzie fenomenele climatice ce pot prezenta grad de risc, datorită frecvenţei reduse, nu prezintă un grad mare de risc pentru activităţile umane.

Hidrologie

Principalele râuri care străbat teritoriul judeţului sunt: Cerna, Timişul, Caraşul şi Bârzava. De asemenea, Dunărea formează limita de sud a judeţului şi pe întinde pe o lungime de 60 km. Pe teritoriul judeţului se găsesc şi numeroase lacuri naturale şi de baraj.

Reţeaua hidrografică de pe teritoriul administrativ al comunei Bolvaşniţa aparţine celui mai important bazin din grupa râurilor de sud-vest, cel al Timişului. Acesta are o lungime de 241,2 km,
drenând o suprafaţă de 5673 km2.

Principalul curs de apă ce străbate satul este Râul Bolvaşniţa, afluent de dreapta al Timişului, având o direcţie a scurgerii est-vest. Timişul este afluent de ordinul II al Dunării, iar râul Bolvaşniţa este afluent de ordinul III.

Râul izvorăşte la 920 m altitudine, de pe versantul vestic al Muntelui Mic, sub vârful Pleaşa Mare (1413,5 m) şi se varsă în Timiş la o altitudine de 231 m, în dreptul localităţii Valea Timişului. Are în debit mediu multianual de cca 1,1 mc/s și următoarele caracteristici morfometrice:

· Lungimea: L = 18 km;

· Suprafaţa bazinului: Sbaz = 59 km2

· Altitudinea medie: Hm = 491 m

· Panta medie de scurgere (hmax – hmin) / L:   Imed = 38,2 m/km;

· Coeficientul de sinuozitate (care arată meandrarea râului) este de 1,23

Principalii afluenţi ai râului Bolvaşniţa sunt: Ogaşul Vâlcelelor, Pârâul Ciurila, Pârâul Maliţa, Valea Mare, Valea Rea, Valea Pietroasa, Pârâul Bolnicioara, Valea Sopotului, Valea Lazului, Lunca cu Anini, Pârâul Ighirisu, Valea Pleşâului, Izvoarele Groapa Copacului.

Din punct de vedere al regimului de scurgere, bazinul râului Bolvaşniţa se încadrează în tipul de regim carpatic, subtipul carpatic meridional. Alimentarea este pluvionivală, predominând apele mari de primăvară (primăvara se înregistrează circa 40% din totalul scurgerii anuale). Cea mai scăzută scurgere se înregistrează toamna, 14% din total şi iarna 18%. Vara scurgerea reprezintă 28% din totalul scurgerii anuale. Apele subterane joacă un rol important în definirea caracteristicilor mediului geografic în comuna Bolvaşniţa, aflându-se într-o permanentă circulaţie între zona de alimentare a stratelor acvifere şi zona de descărcare a acestora.

Alimentarea acviferelor din depozitele cuaternare se realizează în cea mai mare parte prin infiltrarea apelor din precipitaţii, cât şi a celor de suprafaţă (a râului Bolvaşniţa şi afluenţilor acestuia), cantitatea de apă infiltrată depinde însă de o serie de factori: coeficientul de permeabilitate, durata şi intensitatea precipitaţiilor, panta terenului, gradul de afânare a solului, gradul de acoperire cu vegetaţie.

Apele freatice sunt cantonate la adâncimi diferite, în funcţie de principalele unităţi morfologice: în luncă, nivelul freatic se găseşte la 1-1,5 m, producând, în funcţie de capilaritate, gheizere sau pseudogheizere; pe versanţi, adâncimea apelor freatice creşte de la bază spre interfluvii, precum şi odată cu înclinarea stratelor. Astfel, la bază adâncimea e de 1,5-3 m producând uneori pseudogheizere şi 8-10 m pe versanţi.

Sistemul hidrografic al comunei este bogat reprezentat de afluenţi râului Timiş de pe latura stângă şi mai slab din latura dreaptă. Râul Timiş este principalul curs de apă ce traversează comuna de la sud spre nord, pe cursul median al său, pe o lungime de cca.7 km, curs cu debit bogat cu meandre largi, tangent cu limitele estice ale dealurilor din piemontul Masivului Semenic.

Printre cursurile mai importante dintre afluenţii de pe malul stâng se numără pârâul Valea Mare ce
coboară din culmea Cireşna de la altitudinea de cca. 750 m, până în zona satului Buchin la altitudinea de 210 m. Este un pârâu bogat hidrografic adunând la rândul său pâraie ca : Valea Strugurului, Izvorul Bauricea, Valea rea şi altele.

Un alt afluent important din latura vestică a Timişului este pârâul Râpelor, care are vărsarea dincolo de limitele comunei. Din partea dreaptă se varsă în Timiş următorii afluenţi: pâraiele Cârpa şi Bolvaşniţa, Valea Sarovei, ogaşul Valea Boului şi pârâul Cârpiţa.

In general, reţeaua hidrografică a Munţilor Ţarcu este bogată, spre est fiind drenată de izvoarele Zeicului, Baicului (Corciovei), Matania Scheiul şi Sălătruc care se varsă în Râul Mare. Hidegul izvorăşte dintr-o căldare glaciară, de pe faţa de est a Vârfului Ţarcu se îndreaptă spre răsărit pe sub Cracul Vulturului (2010 m), apoi se roteşte succesiv spre dreapta, stabilindu-şi direcţia nord-est – sud-vest, până la vărsarea în Timiş, strângând celelalte izvoare din partea sudică a Munţilor Ţarcu şi Cernei (Tatarul, Baranul, Hidigelul).

Partea nordică  a Munţilor Ţarcu este drenată  de Bistra şi afluenţii săi: Sebeşul, Bolvaşniţa, Pârâul Lung şi Râul Alb drenează partea vestică a Munţilor Ţarcu, vărsându-se în Timiş.

În Munţii Ţarcului se întâlnesc şi multe lacuri, unele destul de mari: în Groapa Ţarcului (Căldarea Oboroacele) - Iezerul Ţarcu, 2130 m înălţime, lac fără  scurgere superficială, înconjurat de grohotişuri; în căldarea Scheiului - Lacul Pietrele Albe (Tăul  Lucios), la 1780 m altitudine, la Corciova - Tăul Baicului, lacul Netiş.

Apele curgătoare de pe teritoriul localității Vîrciorova sunt abundente și de calitate, ceea ce constituie o bogăție pentru viața localnicilor.

Până la intrarea în satul Vîrciorova, pârâul Bolvașnița are ca afluenți principali, pe stânga, ogașele Runcu și Bisericii, iar pe dreapta, ogașele Albinea și Cireșeilor. Nu departe de centrul satului, pârâul se unește cu "Râul" care vine din dreapta, fiind format de apele ogașelor Bolnicioara, Lazu, Șopot, Pietroasa și Șasa. Apa numită Râul, curge prin centrul satului, de o parte și de alta a lui situându-se șirul de case ale locuitorilor și strada de circulație. Un număr de opt poduri sunt construite peste apa râului.

Ogașul Copaci, care izvorăște din zona numită Zgloabe a teritoriului Vîrciorovei, după ce trece pe lângă localitatea Vălișoara, se scurge direct în râul Timiș.

Izvoarele pârâului Sebeș sunt pe teritoriul satului Vîrciorova, în zona Poienii Strigoni și cea a muntelui Cuntu. Pârâul Sebeș, trecând pe lângă localitățile Borlova, Turnu Ruieni și Zervești, se varsă în râul Timiș, la marginea orașului Caransebeș.

Vara, în perioadele de secetă, unele dintre ogașele de pe teritoriul Vîrciorovei seacă complet (Ioana, Malița, Pleșiu, Copaci, etc.)

Elemente de bio-geografie, floră, faună

Flora

Vegetaţia este componenta biosferei care defineşte fizionomia unităţilor teritoriale. Principalele trăsături ale învelişului vegetal sunt condiţionate de variaţiile temperaturii şi umidităţii, dar şi de intervenţia factorului antropic.

Judeţul Caraş-Severin are o floră deosebită, multe specii fiind rare sau declarate monumente ale naturii. Dintre acestea se pot enumera: Zada, Pinul Negru de Banat, (relicvă din era glaciară), Alunul turcesc, Garofita bănăţeană, Garofita albă, Bulbuci, Bujorul de pădure, Bujorul de Banat, Măceşul de Beuşniţa, Paducelul negru, Vişinul turcesc, lederea albă, Angelica, Urechea ursului, Floarea de colţ, Floarea Semenicului, Laleaua pestriţa, Narcisa, Stanjenelul, Papucul doamnei, Sângele voinicului, Săbiuţa, Branduşa-galbenă etc.

.Învelişul fitogeografic al teritoriului comunei Bolvașnița reflectă prin trăsăturile sale generale, poziţia în plin climat temperat şi zonalitatea latitudinală, ce constituie legitatea geografică de bază a alcătuirii şi repartiţiei sale.

Factorul antropic şi-a pus o amprenta negativă asupra peisajului deoarece, în cea mai mare parte a teritoriului, vegetaţia naturală a fost îndepărtată prin defrişare, în favoarea terenurilor agricole. Datorită altitudinii, teritoriul satului Bolvaşniţa se încadrează în subetajul gorunetelor. În cadrul acestuia se deosebesc specii în funcţie de tipul de vegetaţie:

- Vegetaţia lemnoasă este reprezentată prin: gorun (Quercus petraea), stejar pedunculat (Q. robur), jugastru (Acer campestre), fag (Fagus silavatica şi Fagus moesica), frasin  (Fraxinus excelsior), tei (Tilia cordata), cer (Quercus cerris), gârniţă (Quercus frainetto) etc. Totuşi, cea mai mare dezvoltare o au plantaţiile de pomi fructiferi: meri, peri, pruni, cireşi, piersici, vişini, nuci, gutui, caişi şi duzi.

- Vegetaţia arbustivă e constituită din arbuşti caracteristici zonelor de deal, în spaţiile despădurite
fiind present: alunul (Corylus avellana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea), socul (Sambucus nigra), iar la marginea pădurilor, apare destul de frecvent carpenul (Clematis vitalba) în asociaţie cu porumbarul. În zonele deschise arbuştii sunt reprezentaţi prin: porumbar (Prunus spinosa), păducel (Crataegus monogyna) și măceş (Rosa canina).

- Vegetaţia ierboasă are o extindere largă, fiind reprezentată prin asociaţii de: colilie (Stipa pulcherrima, Stipa lessingiana), firuţa (Poa angustifolia), păiuş (Festuca rupbra), coada vulpii (Alopecurus patensis), iarba câmpului ( Agrostis stolonifera) etc.

Pe lângă acestea, pe teritoriul comunei Bolvașnița se află şi alte tipuri de asociații vegetale: vegetaţia azonală (reprezentată prin pajiştile de luncă), vegetaţia segetală şi vegetaţia ruderală.

Pajiştile de luncă se formează datorită unor condiţii ecologice speciale: inundaţii periodice, umiditate ridicată sau excesivă în anumite perioade ale anului, aluviuni cu textură variată, în general bogate în
substanţe nutritive, aflate în diferite stadii de solificare. Se află situate în lunca Bolvaşniţei şi în luncile pâraielor care străbat teritoriul. În luncile joase foarte umede din lunci, pe aluviuni cu textură fină, permanent umede, răspândirea cea mai mare o au gramineele: Agrostis stolonifera, Poa pratensis, Lolium perrenne, Agropyron repens, specii de Carex (C. vulpina, C. distans, C. actiformis
etc.), de Juncus (J. compressus, J. effussus, J. gerardi etc.), de trifoi (T. repens, T. pratense, T. fragiferum etc.) şi alte specii: Ranunculus repens, Lysimachia nummularia, Mentha pulegiun. În locurile permanent mlăştinoase pajiştea poate fi dominată de Poa trivialis, accentuându-se rolul speciilor higrofile: Eleocharis palustris, Carex vulpina, Lythrum salicaria, Mentha pulegium etc. Producţia de biomasă a acestor pajişti este ridicată, până la 3 t/an/ha.

Vegetaţia segetală se întâlneşte pe suprafeţe întinse, însoţind  culturile agricole. În funcţie de natura
acestora, se disting doua categorii de comunităţi:

- în culturile de plante păioase (grâu, orz, ovăz etc.) cele mai sunt frecvente buruieni caracterizate prin specii ca: Consolida regalis ssp. Regalis, Adonis aestivalis, Consolida orientalis, Sinapis arrvensis, Bifora radians etc.
- în culturile de plante prăşitoare ( porumb, cartofi) comunitatea de buruieni cea mai frecventă este cea edificată de Chenopodium album şi Amaranthus retroflexus, Cynoden dactylon, Convolvulus arvennis, Hibiscus triondum etc.

Vegetaţia ruderală însoţeşte aşezările omeneşti şi drumurile. Pe marginile drumurilor de ţară, a potecilor sau cărărilor, în curţile cu sol bătătorit, sunt foarte frecvente speciile de Polygonum avicular,şi Matricaria matricariorde, alături de care se mai întâlnesc multe specii: Malva pusilla, Plantaga major, Artemisia annua, Hyosciamus niger, Datura stramonium (ultimele două pe lângă grajduri şi ţarcuri de vite). Pe locurile unde sunt depozitate gunoaie se întâlnesc comunităţi dominate de Iva xanthufolia, Arctuim lappa, Ballota nigra, Sambucus ebulus etc.

Fauna

În zona comunei Bolvașnița, fauna este reprezentată de specii caracteristice subetajului gorunetelor, la care se adaugă numeroase specii de rozătoare specifice pajiştilor. Datorită defrişărilor masive care au avut loc şi transformării pajiştilor naturale în fâneţe, în prezent, fauna este slab reprezentată.

Cel mai bine reprezentată este avifauna, dintre care porumbeii sălbatici (Comunba palumbus) şi turtureaua (Streptopelia turtur) sunt cele mai comune. Pe lângă acestea se mai întâlnesc: graurul (Sturnus vulgaris), mierla (Turdus merula), ciocănitoarea sură (Picus canus), buha (Bubo bubo), cucul (Cuculus canorus), vrabia (Paser domesticus), rândunica (Hirundo rustica), prepelița,
pitpalacul, ciocârlia, pițigoiul, ciocănitoarea, fâța de câmp, cucul, pupăza, codobatura, barza, gaița (ciorobara), uliul, nelipsitele rândunici și vrăbii (bribeți), cioara, care produce însemnate pagube la culturile de porumb. Bufnița ( cionovica ) și liliecii sunt păsări de noapte. Dintre păsările răpitoare, rar se întâlnește uliul porumbar (Accipiter bentilis) sau şoimul rândunelelor (Falco subbueto). Multe
dintre păsările menționate emigrează toamna spre sud, în țările mai calde și se reîntorc la cuiburile lor în lunile martie-aprilie.

Dintre mamifere se pot menționa: iepurele de câmp, vulpea, dihorul, hârciogul, veverița, șoarecele de câmp, etc. Foarte rar se întâlnesc: lupul (Canis lupus), vulpea (Canis vulpes), căprioara (Capreolus capreolus), mistreţul (Sus scrofa), împuţinate considerabil datorită intervenţiei brutale a factorului antropic. Toamna și iarna lupii coboară aici din zonele mai înalte, atacând turmele de oi. Uneori, în luna octombrie, coboară în zona satului și ursul brun, pentru a se hrăni cu fructele pomilor de
la marginea dinspre pădure a izlazului, sau pentru a ataca animalele mari, scoase la păscut. Adeseori, turme de porci mistreți coboară din pădure, producând pagube în holdele cu cartofi și la cele cu porumb.

Rozătoarele sunt bine reprezentate de: veveriţă (Sciurus vulgaris), iepurele (Lepus europaeus) şi şoarecele de câmp (Microtus arvalis).

Frecvenţa poienilor şi bogăţia stratului ierbos creează condiţii favorabile dezvoltării faunei de reptile:
şarpele de casă (Natrix natrix), şarpele de alun (Coronella austriaca), şarpele de pădure (Coluber longissimus), guşterul (Lacerta viridis), vipera de comună, șarpele gri, cel negru și cel orb, șopârla de câmp, etc.

Dintre amfibieni se pot aminti: broasca de lac (Rana esculenta), buhaiul cu burta galbenă (Bombina
variegata), broasca râioasă de munte (Bufo bufo), salamandra (Salamandra salamandra) etc.

Alături de acestea, mai apar o serie de nevertebrate, dintre care cele mai comune sunt: cosaşii, greierii, lăcustele, precum şi cele care dăunează activităţii agricole: viermele merelor (Carpocapsa pomonella), păducele negru al cireşului (Myzus cerasi), păduchele verde al mărului (Aphis pomi) etc.

 
Compartiment Situati de Urgenta

 

Atribuţii I.S.U.Inspectoratul îndeplineşte următoarele atribuţii principale:

a) planifică şi desfăşoară inspecţii, controale, verificări şi alte acţiuni de prevenire privind modul de aplicare a prevederilor legale şi stabileşte măsurile necesare pentru creşterea nivelului de securitate al cetăţenilor şi bunurilor;

b) elaborează studii, prognoze şi analize statistice privind natura şi frecvenţa situaţiilor de urgenţă produse şi propune măsuri în baza concluziilor rezultate din acestea;

Citeşte mai mult...
 
Compartiment Asistenta Sociala

 

Atributii:

Acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei, precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice.

Problematica ce intră în competenţa Compartimentului de Asistenţă Socială este diversă, incluzând persoanele cu handicap, asistaţii sociali, indemnizaţii copii etc. Puteţi afla aici actele necesare / tipizate de descărcat pentru rezolvarea problemelor dvs.

Compartimentul de Asistenţă Socială Bolvasnita funcţionează şi este organizat în conformitate cu legislaţia română în vigoare şi cu prezentul Regulament de organizare şi funcţionare, având rolul de a identifica şi soluţiona probleme sociale ale comunităţii din domeniul protecţiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi alte persoane aflate în situaţii de nevoie socială.
Compartimentul  de Asistenţă Socială  Bolvasnita , are responsabilitatea creării, menţinerii şi dezvoltării serviciilor sociale cu caracter primar, în funcţie de nevoile sociale identificate, cu scopul prioritar de susţinere a funcţionalităţii sociale a persoanei în mediul propriu de viaţă, familial şi comunitar.

 
Stare Civila

 

Acte necesare incheierii casatoriei civile:

  • certificatele prenuptiale eliberate de medic
  • certificatele de nastere ale viitorilor soti in original
  • buletinele sau cartile de identitate ale viitorilor soti.
  • sentintele de divort timbrate si ramase definitive (unde este cazul).
  • certificatele de deces in original si xerocopii legalizate (unde este cazul)
  • buletinele sau cartile de identitate  a doi martori

ATENTIE!!!!: Actele necesare incheierii casatoriei civile se vor depune la biroul de stare civila a Primariei cu 10 zile inaintea oficierii casatoriei de către viitorii soţi.

Citeşte mai mult...
 
Compartiment Juridic

 

Atributii:

(1) Secretarul indeplineste, in conditiile legii, urmatoarele atributii principale:

a) participa in mod obligatoriu la sedintele consiliului local; 
b) coordoneaza compartimentele si activitatile cu caracter juridic, de stare civila, autoritate tutelara si asistenta sociala din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local;

Citeşte mai mult...
 
Compartiment Registru Agricol

 

Atributii

  • ţine la zi evidenţa terenurilor din comuna Bolvasnita, care fac obiectul legii Fondului funciar ;
  • operează în registrul agricol terenurile, efectivele de animale, pasari şi albine, urmareste miscarea efectivelor
Citeşte mai mult...
 
Compartiment Financiar Contabil

 

Atributii:
 

  • Asigură organizarea şi desfăşurarea activităţii financiar contabile în conformitate cu dispoziţiile legale;
  • Urmăreşte, periodic, realizarea în bune condiţii a indicatorilor financiari aprobaţi prin bugetul de venituri şi cheltuieli al Direcţiei Publice Comunitare de Evidenta a Persoanelor precum şi respectarea disciplinei de plan şi a celei financiarez;
Citeşte mai mult...
 
Mai multe articole..
<< Început < Anterior 1 2 Următor > Sfârşit >>

Pagina 1 din 2

©2013 - Primaria Bolvasnita

Toate drepturile rezervate.